Artă in cerneală

Stătea şi le contempla în tăcere. Să fi fost simplitatea inventivă, sau modul în care reuşise să le impregneze în piele..

 

 În spatele lui, pe perete, era agăţată o gravură închisă într-o ramă neagră de lemn. Înfăţişa portretul unei femei care stătea lângă o masă de stejar , privind în gol, gânditoare, cu mâna sprijinită pe un scaun ce se ivea pe jumătate de după silueta ei.

 

 

 “ E prima mea lucrare. Probabil de asta am şi păstrat-o. I-au urmat atât de multe, încât le-am şi pierdut numărul”. Amintirea stârnită lăsase pe figura lui un aer îngândurat. 

 

 “ Dar nu îmi ajungeau aceste gravuri timide de la început, îmi doream ceva care să conteze mai mult, să treacă de la general la personal.” Aşa a ajuns Robert să facă tatuaje.

 

 Când o lacrimă ţi se prelinge pe obraz, urma ei rămâne în suflet. De fiecare dată când ne bucurăm, plâgem, suferim, sau suntem exaltaţi de un anume sentiment, emoţia se întipăreşte doar în planul spiritual. Atunci, tatuajul e oare modul prin care o putem concretiza? 

 

 Ca un mic paragraf  din biografia fiecăruia , tatuajul rămâne mărturie a unor clipe trăite la un moment dat. 

 

 “Memorii” ce rămân impregnate în suflet şi în piele, înţelese ca acte de libertate  subiectivă sau necesitate  de exprimare şi adaptare, tatuajele au un “limbaj” propriu, rămânând destăinuiri minuţios îmbibate în cerneală.

“Tatuajele redecoreaza <<templul>> trupului tau.”

Advertisement